luni, 31 octombrie 2011

Prajitura Rigo Jancsi


Exista prajitura perfecta? Da, exista! Dupa umila mea parere Rigo Jancsi este prajitura perfecta. Alune de padure, ciocolata, blat pufos... Isi poate dori cineva mai mult de atat?
Am admirat-o din umbra multa vreme, i-am privit cu gura cascata miile de poze facute de gospodine pricepute, o visam uneori si-mi imaginam gustul ei, insa mi-a trebuit mult pana sa prind curaj si sa o reproduc in bucatarioara mea. 
Prima data am facut cunostinta cu minunatia asta de prajitura, face to face daca pot spune asa, anul trecut, cand am avut placerea si onoarea sa o cunosc personal si pe Andi Tudor (Dimineti insorite), o bucatareasa priceputa tare, din ale carei maini ies numai minunatii. Nu ma credeti? Vizitati blogul ei, Dimineti insorite, si-mi veti da dreptate.
Inainte de a trece la altele, va avertizez ca prajitura asta da dependenta! :)

Ingrediente: 
**Blatul:
- 7 oua
- 120g faina
- 70g cacao
- 75ml lapte
- o lingurita praf de copt (nu un plic)
- 250g zahar
- 50g alune de padure macinate (hazelnuts)
- 1 plic de zahar vanilinat

**Crema:
- 1l frisca
- 500g ciocolata de care va place

**Glazura:
- 150g ciocolata
- 2 linguri zahar pudra
- 100g unt
- o fiola esenta de rom

Albusurile le-am batut spuma tare. Galbenusurile le-am mixat bine cu zaharul pana au crescut in volum si s-au transformat in spuma fina, apoi le-am incorporat in spuma de albus cu ajutorul unui tel si cu miscari usoare, de jos in sus.


Am adaugat faina amestecata cu praful de copt, cacao, laptele si alunele macinate si am obtinut un aluat omogen, de consistenta unei creme aerate si batoase.



Am turnat aluatul intr-o tava cu peretii inalti, pe fundul careia am pus in prealabil hartie de copt.



In cuptorul incins dinainte, am bagat tava astfel pregatita si am lasa-to, la foc potrivit si pe raftul din mijloc, pana a trecut testul scobitorii. A crescut frumos si nu a facut nazuri.



Blatul l-am lasat sa se raceasca in tava pana a doua zi. De ce asa mult? Zic imediat.
Ciocolata si 200ml frisca lichida le-am pus la incalzit pe baie de aburi. Am lasat doar pana s-a topit ciocolata. Nu are voie sa fiarba!


Compozitia obtinuta am turnat-o peste restul de frisca, am amestecat bine si apoi am bagat totul la frigider. Pentru ca era tarziu, am lasat frisca ciocolatoasa in frigider peste noapte, dar nu este necesar sa fie lasata atat de mult. Doua - trei ore sunt suficiente.
A doua zi am batut ciocolatoasa cu mixerul pana s-a intarit. Nu trebuie batut-a prea mult pentru ca se branzeste. Crema se va mai intari la frigider dupa asamblarea brajiturii.
Blatul l-am taiat in doua, am intins toata crema (in strat gros) si am pus deasupra ei cealalta bucata de blat.


Am topit pe foc mic ingredientele pentru glazura si am turnat glazura pe prajitura. Ca sa fie totul ca la carte, am lasat prajitura in frigider pana a doua zi.
Bucati frumos taiate obtinem daca taiem prajitura cu ajutorul unui cutit inmuiat in apa fierbinte.




Buna rau!
Prajitura asta a surclasat toate prajiturile preferate de mine si este pe locul I.
S-aveti pofta!

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Rosii mititele transformate...


... in sos de rosii si in muratruri :)


Povesteam cu o alta ocazie ca in gradina parintilor mei au crescut cateva tufe ce au rodit niste rosii mici mici mici. Ca sa intelegeti cat de mici, iaca o poza edificatoare:


Au pielita foarte subtire si se sparg foarte repede, insa sunt delicioase.
Cu ocazia curateniei de toamna in gradina, sotul meu a avut rabdarea sa culeaga toate mini-rosiutele si toate mini-gogonelele, aducandu-mi-le apoi acasa ca pe o comoara de pret.
Mini-gogonelele le-am spalat bine si le-am asezat cu grija in borcane alaturi de frunze si felii de telina, marar, cimbru si boabe de mustar. Peste ele am turnat saramura (o lingura de sare la un litru de apa). La iarna vom manca gogonele cu lingura :)


Mini-rosiutele le-am transformat in suc in robotul de bucatarie.



Sucul de rosii l-am pus la fiert pe foc mic si l-am lasat sa fiarba pana a ajuns la consistenta dorita de mine, apoi i-am potrivit gustul cu sare si piper.
Sfat: puneti sucul de rosii la fiert intr-o oala mare deoarece face spuma multa la inceput si poate da in foc daca n-are loc sa se infoaie. Eu am aflat pe pielea si pe aragazul meu lucrul asta :)
Sosul fierbinte l-am turnat in sticle de sticla, am turnat deasupra un strat de un deget de ulei apoi am pus dopurile. Cred ca nu mai este cazul sa mai scriu la ce se poate folosi, nu?


Si uite asa camara mea s-a imbogatit cu doua borcane de mini-gogonele in saramura si cu doua sticle mari de sos de rosii :) Poate sa vina iarna acum :)

joi, 27 octombrie 2011

Red chilli chutney


Sau dulceata de ardei iute :)
Sub denumirea de dulceata de ardei iute am facut cunostinta cu reteta asta de sos acru-dulce-picant. Fetele de pe forumul Fabs.ro mi-au spus insa ca de fapt minunatia asta se numeste chutney. Oricum s-ar numi, gemo-sosul asta este exceptional atat alaturi de legume cat si alaturi de carne.
Ingrediente? Doar trei : otet, zahar si ardei iute curatat de seminte si nervuri, in cantitati egale. Mie din 500g de ardei iute, 500g de zahar si 500 ml otet mi-au iesit doua borcanele (400g) si jumatate de sos.
Ardeiul iute l-am spalat si l-am curatat de seminte si nervuri, apoi l-am tocat marunt cu ajutorul robotului de bucatarie.



Am fiert otetul cu zaharul pana s-a ingrosat, ca si un sirop de dulceata, apoi am adaugat ardeiul iute tocat si am mai fiert pana a ajuns la consistenta dorita.



L-am turnat fierbinte in borcane, am inchis bine capacul, apoi am intors borcanele cu gura in jos pentru cateva minute. Borcanele le-am invelit apoi intr-o paturica si le-am lasat la racit pana a doua zi.
Daca o consumati imediat, veti constata ca este foarte iute dar mancabila. Daca o lasati cateva zile, iuteala se estompeaza si va predomina mai mult gustul acru-dulce.
La anu' sigur fac o cantitate mai mare, pentru ca a avut mare succes la noi in familie si deja productia s-a injumatatit :)

marți, 25 octombrie 2011

Vita cu cartofi si galbiori


Nu stiu daca ma crede cineva, insa este prima oara cand mananc galbiori. I-am vazut de foarte multe ori de-a lungul timpului in piete sau la margine de drum, insa niciodata nu m-au ademenit atat de tare incat sa cumpar. Voi fi sincera pana la capat si voi recunoaste ca nu prea imi inspirau incredere.
Intr-o seara, fiind la cumparaturi cu sotul meu intr-un supermarket, am vazut la raionul de legume, in cosulete simpatice de lemn, acesti galbiori dragalasi. Am luat un cosulet in mana si ma tot uitam la ciupercute, intorcand cosuletul pe toate partile. Dupa cateva minute insa, l-am pus inapoi pe raft. Sotul meu m-a vazut si a inceput sa rada. A luat cosuletul cu galbiori si l-a pus in cosul nostru de cumparaturi, spunandu-mi : " Ce te tot codesti atata? Hai sa incercam!". 
Pana aici toate bune. La raionul de reviste si ziare am vazut revista Bucataria pentru toti. Ce credeti ca avea pe coperta? Ei bine, o prea-frumoasa mancare ce continea galbiori. Era clar ca soarta hotarase deja meniul pentru ziua urmatoare :)
A doua zi am adunat ingredientele necesare, exact cum scria in revista:
- 500g carne de vita
- 500g cartofi
- 500g galbiori
- 4 linguri de ulei
- 2 catei de usturoi
- 1 legatura de patrunjel proaspat
- 100 ml vin alb
- 1 lingura de miere
- 1 lamaie
- sare si piper

Cartofii i-am spalat bine si i-am pus la fiert, cu tot cu coaja, in apa cu sare.
Carnea am taiat-o in feliute, iar galbiorii i-am spalat si i-am lasat sa se scurga bine de apa intr-o strecuratoare.


Cartofii fierti i-am curatat de coaja, i-am lasat sa se raceasca si apoi i-am taiat in sferturi. Usturoiul l-am curatat de coaja si l-am taiat in feliute subtiri.
Am pus uleiul la incins si am prajit in el feliutele de usturoi pana si-au schimbat un pic culoarea. 


Am scos usturoiul si am prajit in uleiul aromat feliutele de carne, la foc iute, avand grija sa le intorc pe toate partile.


 Cand carnea a fost gata, am scos-o intr-un castron si am prajit in acelasi ulei galbiorii.



Galbiorii si-au lasat multa zeama.


Cand galbiorii au fost gata, am adaugat carnea si cartofii.



Intr-un castronel am amestecat vinul cu mierea si o lingura de zeama de lamaie. Compozitia aceasta am turnat-o in wok, peste restul ingredientelor. Am astamparat focul, am acoperit wok-ul cu un capac si le-am lasat pe toate 10 minute sa se imprieteneasca.



La sfarsit am potrivit gustul mancarii cu sare si piper macinat si apoi am adaugat patrunjelul taiat marunt.


Mancarea am servit-o imediat, dar nu inainte de a-i face cateva poze.


Impresii? Mancarea a fost foooooooarte buna si in mod sigur si fara pareri de rau mi-am invins teama de galbiori. Prin urmare nu ma voi mai feri de ei pe viitor.
Sarut mana pentru masa!

marți, 11 octombrie 2011

Gogosi clasice


Dupa multe zile in care am lasat pe ultimul loc postarea pe blog, iata ca azi a venit si momentul liber in care pot publica o noua reteta. Noua nu prea e ea, pentru ca e veche de cand lumea, dar e mereu in actualitate.
Cui ii plac gogosile, sa ridice mana sus!
Cui nu-i plac gogosile, il invit sa-si revizuiasca parerea si apoi sa-si schimbe declaratia.
Simple de facut, bune rau,spornice, ieftine. Si cu asta cred ca am elogiat destul dodolutele astea, asa ca sa ne suflecam manecile si sa trecem la treaba.
Avem nevoie de:
- 250 gr faina
- 3 linguri zahar
- 1 ou
- 100 ml lapte caldut
- 1 plic drojdie uscata sau un cubulet de drojdie proaspata (25g)
- un praf sare
- coaja rasa de lamaie sau portocala
- zahar pudra pentru tavalit

Incalzim putin laptele.
Intr-un pahar amestecam drojdia cu o lingura de zahar si doua linguri de lapte caldut si o lasam 10 minute sa faca spume si sa se umfle in pene. Intre timp cantarim faina necesara si o punem intr-un castron incapator, iar oul il batem bine cu restul de zahar si cu coaja rasa de lamaie/portocala in alt castronel.
Drojdia dospita o turnam in mijlocul fainii.


Cu ajutorul unei furculite incepem sa incorporam faina in lichid, adaugand pe rand si celelalte ingrediente.


 Aluatul rezultat trebuie sa fie elastic si nelipicios. Daca considerati ca este nevoie, mai adaugati un pic de faina ca sa ajungeti la consistenta perfecta.


 Acoperim castronul cu un stergar curat si-l lasam sa se odihneasca si sa creasca vreo 30 de minute intr-un loc caldut si ferit de curent (in cuptorul cu microunde de exemplu). Dupa acest ragaz, rupem bucati de aluat si le intindem cu sucitorul in foi nu prea subtiri, din care apoi decupam cerculete cu un pahar intors cu gura in jos.


Intr-o craticioara cu peretii inalti punem ulei la incins. Uleiul trebuie sa fie mai multisor, cam de trei, patru degete. Dupa ce uleiul s-a incins, moderam focul si trecem la prajit gogosi. Sa nu puneti in ulei mai mult de doua - trei gogosele, pentru ca se umfla tare si repede si nu vor avea loc de desfasurare. Se prajesc foarte repede, deci atentie marita! Aveti grija sa le intoarceti pe toate partile.


Dupa ce au prins culoare frumoasa pe toate partile, le scoatem cu o paleta pe un servetel absorbant, pentru a scapa de surplusul de ulei.
Cand au fost toate gata, eu mi-am chemat in ajutor trei prichindei sa ma ajute sa tavalim dodolutele prin zahar pudra. Toate au fost tavalite prin zahar, insa putine au mai ajuns pe tava inapoi :)



Sfat: lasati toate ingredientele pe masa din bucatarie cel putin doua ore, pentru a ajunge la temperatura camerei. Astfel nu riscati un esec.
Pentru ca la prajit in interiorul gogosilor se formeaza un gol, cu ajutorul unei seringi puteti umple gogosile cu crema, gem, budinca sau orice altceva va place.
S-aveti pofta!

Avertizare

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape