marți, 26 aprilie 2011

Maioneza in 30 de secunde

Da, ati citit bine :) In 30 de secunde puteti avea maioneza proaspata :)
Cate dintre noi nu ne-am confruntat cu maioneza "taiata" ? Cate dintre noi nu am evitat sa facem maioneza cand eram la menstruatie, ca asa umbla vorba in popor? Cate dintre noi am preferat sa cumparam maioneza la borcan de la magazin decat sa o facem noi acasa?
Lasati temerile de-o parte si bucurati-va de aceasta metoda care nu da gres niciodata.
Pentru ca este o metoda rapida, nu am putut face poze. M-am gandit sa fac un filmulet, dar am gasit pe Youtube o gramada, asa ca nu m-am mai chinuit.
Toate cele de mai sus seamana cu o reclama agasanta la un produs de slaba calitate, dar sa nu va lasati condusi de prima impresie si sa dati o sansa acestei idei :) N-o sa va para rau :)

Ingrediente:
- un ou
- 300ml ulei
- o lingurita mustar
- o lingura zeama de lamaie sau otet de vin alb
- sare si piper macinat - dupa gust

Oul se foloseste intreg, deci nu va mai chinuiti sa separati albusul de galbenus :)
Toate ingredientele se pun intr-n vas ingust si inalt, asa cum arata in videoclip. Asta este foarte important, deoarece daca folositi un castron , veti constata ca maioneza nu se leaga de nici o culoare. 
Pentru a le amesteca, avem nevoie de un pasator electric (chestia aia cu care pisati legumele in supa-crema). Acaparati sub cupa pasatorului galbenusul si apasati pe buton, viteza maxima.
Cum procedati mai departe? Vizualizati filmuletul:



Gata!
Spor la gatit!
Sursa care mi-a dat ideea: http://gabrielacara.blogspot.com/2009/03/maioneza-clasica-rapida.html

marți, 19 aprilie 2011

Cornulete fragede (cu untura) a la Diana


In aceeasi zi in care am facut (de fapt Raluca a facut si eu am asistat) Cornuletele fragede (cu untura) a la Lia, am mai incercat o reteta de cornulete fragede, pescuita de pe forumul Elady, unde a fost postata de Diana. 
De ce am facut amandoua retetele in aceeasi zi? Eram in cautarea unui anumit gust si o anumita consistenta ce-mi amintea de clipe dulci din copilarie. Foarte multi ani am uitat de acest desert, iar acum am gasit de cuvinta sa recuperez timpul pierdut :) Cornuletele astea au iesit atat de fragede, ca se topeau in gura. Le voi face si saptamana asta pentru masa de Paste.
Cea care a prestat reteta este sora mea, Raluca.
Fara a mai lungi povestea, iaca ingredientele necesare pentru 60 de cornulete delicioase:
- 200 gr untura de porc (cam 4 linguri) sau osinza
- 460 gr faina alba - recomand Baneasa 000
- 2 pliculete praf de copt
- 2 linguri otet
- 9-10 linguri apa
- gem de prune - recomad gemul de prune de la Topoloveni
- 150 gr zahar pudra vanilat


Intr-un castron se freaca bine untura, apa si praful de copt stins cu otet, pana cand compozitia va arata ca o maioneza.
Adaugam faina si framantam cu mana pana cand aluatul e omogen si nu se mai lipeste de maini.
Impartim aluatul in 4 bucati si fiecare bucata o vom intinde intr-o foaie dreptunghiulara subtirica. Pentru usurarea muncii, pe masa de lucru intindeti hartie de copt si pudrati-o cu faina si pe ea intindeti aluatul.


Decupam marginile cu un cutit si astfel obtinem un dreptunghi cu laturi drepte.


Pe latura mica, la 2 cm de margine intindem gemul  folosindu-ne de o lingurita, intr-o banda lata de vreo 2 cm. Rulam aluatul peste gem si cand umplutura nu se mai vede, cu un cutit ascutit taiem foaia de aluat chiar pe langa zona de suprapunere. Ruloul astfel obtinut il taiem bucatele de aproximativ 2-3 cm.
Repetam procedeul pana terminam dreptunghiul.
Procedam la fel si cu celelelate 3 bucati de aluat.
Cornuletele obtinute le asezam in tava captusita cu hartie de copt si le coacem in cuptorul fierbinte, pe raftul cel mai de sus, timp de 30 de minute, la foc mediu.
Atentie! Nu trebuie sa se rumeneasca! Daca la fund au prins o culoare galbuie, inseamna ca sunt gata.


Cand sunt gata, fierbinti le tavalim prin zahar pudra aromatizat cu zahar vanilat.


Diana spunea urmatorul lucru (cu care sunt total de acord): " Eu am ales aceasta metoda de formare a cornuletelor pentru a obtine procentaj optim de aluat si umplutura; prin formarea dupa metoda clasica (taiem patrate cu latura de cca 7 cm, punem o jumatate de lingurita de umplutura la un colt si rulam catre coltul opus) , vom obtine cornulete cu mai mult aluat si prea putina umplutura dupa gustul meu."
Si gata si cu minunatiile astea de cornulete :) S-au evaporat in doi impi si trei miscari :)
Un singur cuvant care le descrie : MINUNATE !
Cateva poze cu productia la hectar:



miercuri, 13 aprilie 2011

Cum opresc furtul de poze si de texte de pe blog?

De foarte multe ori am citit pe diferite bloguri cum terte persoane rau intentionate au furat si apoi au folosit in interes personal poze si texte apartinand proprietarilor de blog. Da, problema exista si va exista atata timp cat exista frauda. Daca doriti inca o metoda de a va proteja pozele si textele postate pe blog, va anunt ca aveti posibilitatea de a opri copierea lor cu ajutorul meniului predefinit ce se deschide cand faceti click dreapta pe o poza sau pe un text selectat. Cu alte cuvinte, daca cineva va dori sa copieze de exemplu o poza de pe blogurile voastre, nu o va mai putea face cu click dreapta pe poza si apoi Copy. Pentru a beneficia de aceasta optiune, tot ce trebuie sa faceti este sa inserati un cod HTML.
Pas cu pas aveti de facut urmatorul lucru:
- copiati codul urmator:


- mergeti la : Tablou de bord > Design > Elemente de pagina > Adăugaţi un obiect gadget > HTML/Javascript


- in fereastra care se deschide, dati Paste la codul copiat.
- salvati si apoi trageti acest gadget chiar sub corpul de postari


- salvati si apoi verificati.
In momentul in care vreti sa copiati ceva de pe blog cu clik dreapta, va apare un mesaj care va taie elanul :)


In acest moment textele nu mai pot fi copiate si nici pozele... la prima vedere. Insa, daca cineva apasa pe poza, ea va aparea intr-o fereastra noua si de acolo poate fi copiata. Asta se intampla pentru ca Blogger transforma fiecare poza pe care voi o postati in link-uri, cu ajutorul carora pozele pot fi vizualizate in marimea lor originala (marimea cu care au fost incarcate pe photobuket de exemplu).  Deci trebuie sa rezolvam si chestia asta pentru a putea fi siguri ca nici pozele nu vor mai putea fi copiate. 
Din pacate nu exista un cod pe care-l puteti introduce in scriptul blogului si sa scapati. Acest ultim lucru trebuie facut la fiecare postare. Nu e deloc greu, insa necesita atentie si tinere de minte. Daca o poza nu beneficiaza de tratamentul descris mai jos, aceasta va putea fi copiata.
Urmati urmatorii pasi de fiecare data cand scrieti o postare noua si folositi si o imagine sau mai multe:
- incarcati imaginea in cadrul articolului, la fel ca si pana acum
- dupa ce ati terminat de scris articolul si ati incarcat in cadrul lui toate pozele ce doriti sa apara, apasati pe butonul Editati HTML
- fiecare poza incarcata va avea un cod de genul acesta:


Din fiecare cod al fiecarei poze trebuie sters primul link . Exemplul de mai jos este link-ul ce a fost sters din codul dat mai sus.


Rezultatul va fi asemanator cu acesta:

Se observa ca este acelasi cod din casuta 1 din care a fost sters codul din casuta 2.

- salvati postarea, apoi puteti da previzualizare inainte de publicare. In previzualizare puteti verifica daca pozele se mai deschid intr-o alta fereastra. Daca ati lucrat exact asa cum v-am aratat eu in exemplu, atunci nu veti mai putea mari nici o poza si in cazul acesta meritati sincere felicitari :)
- publicati postarea

De greu nu este greu. Doar trebuie putina atentie sa nu stergeti ce nu trebuie.
Acest procedeu l-am aplicat si eu la o postare de pe celalat blog al meu: http://modificare.blogspot.com/2011/04/cerul-apa-si-buruienile.html
Apasati pe link-ul de mai sus si incercati sa apasati pe orice poza din cadrul articolului. Veti vedea ca nu pot fi vazute in format mai mare.
Apoi apasati pe acest link :
http://modificare.blogspot.com/2010/10/macro-la-iarba-verde-pe-olt.html
Daca apasati pe orice poza din cadrul articolului ce vi se deschide, veti observa ca pozele pot fi marite si apoi copiate. Asta se intampla pentru ca la aceasta postare nu am aplicat procedeul descris mai sus.

Sper ca m-am facut inteleasa si ca nu v-am ametit de cap. Daca aveti intrebari, nu ezitati sa mi le puneti.
Spor la treaba!
Surse:
http://www.dynamicdrive.com/dynamicindex9/noright.htm

miercuri, 6 aprilie 2011

Tochitura de pui, cu bulz


Daca exista tochitura de porc, de ce n-ar exista si tochitura de pui?
Cu intrebarea asta in minte, m-am pus pe cautat retete, poze, pareri, impresii. Pentru ca am auzit numai de bine si pentru ca nu vroiam sa fac doar o simpla tocanita de pui, mi-am suflecat manecile, m-am spalat pe maini, mi-am pregatit ingredientele si ceaunul (da, am ceaun cumparat de la un tigan caldarar si sunt tare mandra de el) si m-am apucat de treaba. Presupun ca mancarea iese bine si intr-o cratita de alt fel, insa in capul meu tochitura se face numai in ceaun cu fundul rotunjit (nici n-am multi pitici pe creier). Haiducie curata :)
De fapt ar fi fost haiducie daca faceam minunatia asta de tochitura la un foc de lemne langa ceva pomi si o intindere de apa, respirand aer curat si ascultand pasarelele. Insa si in mini-bucataria mea de bloc, la foc de aragaz  si cu  SKY.fm's Love Music in fundal a iesit bine. Iaca ce-am pus eu in ceaun:
- 1 kg pulpe inferioare de pui congelate
- 1/2 kg carnati proaspeti afumati
- 4 cepe mari
- 1/2kg ardei gras (eu am avut la congelator)
- 2 linguri untura
- 1 capatana usturoi
- sare si piper macinat - numai daca mai este nevoie (eu de exemplu, nu am mai pus)

Focul trebuie pastrat tot timpul mediu spre mic.
Daca nu aveti ceaun (care are peretii grosi) si vreti sa folositi o alta cratita, puneti sub ea ceva gros de fier sau de fonta.
Carnatii i-am taiat in feliute si i-am calit in untura incinsa.


Dupa ce s-au calit carnatii, am pus peste ei pulpele de pui congelate, dupa ce in prealabil le-am taiat in jumatate.


Ceapa si ardeiul le-am taiat marunt si le-am pus "capac" peste pulpe.


Am lasat totul sa fiarba mocnit. Pulpele si-au lasat la zeamaaaaaaa !!!


Eu nu am mai adaugat apa deloc pentru ca zeama lasata de pulpe a fost mai mult decat suficienta, bucatile de carne nu erau mari, iar tochitura presupune prajirea carnii, nu fierberea ei. Tochitura nu trebuie amestecata de prea multe ori cu lingura, deoarece riscam ca la sfarsit sa avem in oala in loc de bucati dragalase si bine definite de carne, o masa de fasiute de carne. Nu zic ca n-ar fi bune si alea, dar nu arata bine in farfurie si cum mancam mai intai cu ochii... Recomand folosirea lingurii pentru amestecare numai cand este absoluta nevoie. De preferabil ar fi doar o scuturare a ceaunului din cand in cand, doar asa, ca sa fie bagat in seama.


Nu am pus capac pe ceaun. Pana cand carnea se fierbe, se va evapora cat mai multa apa din ceaun si astfel carnita fiarta se va praji un pic in grasimea ramasa. Usturoiul l-am taiat fasii subtiri si l-am adaugat in mancare dupa ce am orpit focul. Tochitura gata arata asa:


Mergea lasata mai mult, sa scada mai mult zeama, insa pentru ca aveam in plan sa o mancam cu mamaliguta, am lasat-o mai zemoasa, sa avem in ce intinde.
Mamaliga eu o fac pripita si folosesc malai grisat. Pun apa la fiert cu sare si ulei. Cand incepe sa fiarba, torn malaiul in ploaie si amestec mereu cu telul pentru prajituri in forma de para (nu se formeaza cocoloase!) pana cand ajung la consitenta dorita. Mai las un minut pe foc si apoi rastorn mamaliga pe o tava udata cu apa rece.
Pentru tochitura asta m-am gandit sa fac bulgari de mamaliga umpluti cu branza de burduf. Din mamaliga fierbinte am taiat felii, in mijlocul lor am pus branza de burduf si apoi am format bilele. Au aratat foarte bine pe farfurie alaturi de carne si de castraveti murati.
Iaca si alte poze:






Stiu ca exista o gramada de retete in tara asta, stiu ca in alte parti se folosesc si alte ingrediente, stiu... Asta este insa o adaptare a tochiturii de porc (pomana porcului) ce o mancam cand stateam in Dobrogea. Si ce buna a iesit :) N-a mai ramas nimic :)
Pofta buna!

Avertizare

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape